Şi oamenii buni pier

           Oameni dragi, despre care rar îţi mai aduci aminte; pe care îi regreţi doar după ce e prea târziu; pe care ai fi putut să-i revezi sau măcar să-i suni, din când în când, până în ziua când niciun telefon nu i-ar mai fi fost de folos.

A murit actorul Daniel Chirea, de la Teatrul Toma Caragiu din Ploieşti, un om bun, un om spiritual şi, în primul rând, un om prea tânăr ca să moară. Îmi va lipsi râsul lui, umorul şi logoreea tipică actorilor buni. Cea mai dragă amintire îmi e aceea de la mare, de acum mulţi ani, când eram o adolescentă stângace, când Dan răspundea la uşă cu versuri din Luceafărul. Eu: “cioc-cioc!”, el: “Cobori în jos, luceafăr blând/ Alunecând pe-o rază/ Pătrunde-n casă şi în gând/ Şi viaţa-mi luminează!”

Odihneşte-te în pace printre luceferi!