De mult aveam procese de conştiinţă în privinţa asta; eu mă dădeam peste cap să salvez câini şi pisici, în schimb, participam la măcelul altor animale, la fel de nevinovate şi drăgălaşe, chiar dacă nu-ţi aduc papucii dimineaţa sau nu torc de plăcere când le atingi. Mă gândeam de mult să renunţ, dar mi se părea ceva greu de realizat, îmi închipuiam că este asemănător cu a te lăsa de fumat (vă daţi seama ce imaginaţie am, mai ales că nu am fumat în viaţa mea). Mă uitam la prietenii mei, vegetarieni de 15 ani, care par mai tineri şi mai sănătoşi decât mine, deşi au câţiva ani în plus. M-am convins că a fi vegetarian nu înseamnă a fi un leşinat, tras la faţă şi lipsit de orice vitalitate; din contră, îmi spuneau ei şi mai citeam şi eu, eşti mai energic, mai activ şi, din punct de vedere spiritual, mai uşor. De fapt, e şi logic, dacă stai să te gândeşti, consumi mai multă energie pentru a digera carnea, energie pe care ai fi putut să o foloseşti altfel.
De două săptămâni am aflat cum este. Fizic, mă simt perfect, iar psihic, nu vă spun ce uşurată mă simt; ca şi cum o mare parte din vina pe care o ducem toţi în spate (nu neapărat pentru că mâncăm carne, nu mă refer doar la atât), s-a evaporat. Mă simt mândră de mine că pot realiza ceva important pentru ceea ce sunt şi cred. A fost mai uşor decât credeam; nu simt nicio lipsă sau poftă, nicio nemulţumire. Este adevărat că-mi mai vine câte o briză de grătar pe la nas şi am un moment în care stomacul mă priveşte cu o sprânceană ridicată, dar, instinctiv (un instinct căpătat în 14 zile, dar ale cărui rădăcini erau de mult plantate acolo) mă gândesc la ce zace pe grătar: un animal asemănător căţeluşei mele de 6 ani, pe care o iubesc enorm. Mi-o imaginez pe ea acolo, în definitiv, de ce nu? Chinezii se pare că nu au greţuri de genul ăsta şi, deşi îi înjuram pe ei că gătesc câini, făceam şi eu acelaşi lucru cu viţei, pui, porci.
Poate vă întrebaţi care a fost motorul acestei decizii. Evident, scandalul legat de caii din pădurea Letea. Mi-am spus că nu pot fi complice la aşa ceva; metodele de sacrificare pentru porci, vite, pui sunt aceleaşi. Există filmări pe internet, pe care nici nu îndrăznesc să le accesez, dar ştiu la ce eram părtaşă. Am hotărât că AJUNGE! Aleg să fiu om, nu bestie. Desigur, fiecare este mai mult decât liber să aleagă cum trăieşte; nu judec pe nimeni şi nici nu propovăduiesc nimănui, aşa cum nici prietenii mei nu au încercat niciodată să mă convingă. Sunt doar fericită să constat că mi-e bine; desigur, şi că am fentat nişte boli urâte generate de consumul de carne, în special carne roşie. Pentru cei îngrijoraţi, nu, nu leşini pe stradă, nu eşti flămând continuu, nu-ţi plouă în gură de fiecare dată când vezi carne la TV; asta dacă nu eşti un carnivor pasionat. Eu nu eram. Pentru explicaţii mai ştiinţifice şi sigur mai convingătoare, consultaţi blogul Oliviei Steer: http://oliviasteer.ro/scufitza-rawshie-de-olivia-steer/.
