Alter ego 2

În caz că vreţi să o lălăiţi şi voi, ia de aici! J

De fapt, după ce am ascultat-o pe ea, am visat, aşa că e meritul ei.

Alter ego

             Vi s-a întâmplat vreodată să visaţi că faceţi lucruri de care nu credeaţi că sunteţi capabili? Să vorbiţi fluent o limbă străină, din care ziua abia legaţi două vorbe, de exemplu. Mi s-a întâmplat mie să vorbesc italiana într-o noapte, de mă miram şi eu de unde îmi ies vorbele; apoi visam că participam la “Românii au talent” şi compuneam o melodie superbă pe loc (am tot repetat-o în vis, cu gândul să o reţin şi când mă voi trezi, dar degeaba). Altădată visez că şofez, deşi nu cred că am pus mâna pe un volan vreodată. Azi noapte visam că mă grăbeam să ajung la un bar, unde trebuia să cânt  “Toxicity” a celor de la System of a Down (şi cum mă grăbeam, pe un motor…). Să mori de râs nu alta!                                                                                                                                                          

              Aşa că, I can’t help but wonder (vorba lui Carrie) cine suntem noi, de fapt. Cât la sută din cine suntem sau putem fi, ajungem să fim pe parcursul vieţii? Cine spune că n-aş putea conduce o maşină sau o motocicletă (deşi mă gândesc cu groază la orice nu e drum drept) şi de ce nu m-aş putea lua la întrecere cu System of a Down? J Dar ce este cel mai ciudat, este faptul că dimineaţa nu rămâne nimic din calităţile regăsite; limba refuză să rostească şi cea mai simplă frază în italiană, fără să facă nişte acrobaţii jenante; şi pentru nimic în lume nu-mi mai pot aminti melodia compusă în vis…în schimb, lălăi “Toxicity” în disperare, toată ziua…

Fără nicio legătură, doar că-i foarte tare!

Când nevoia de frumos este dureros de prezentă

             Când te uiţi în jurul tău şi nu-ţi vine să crezi câtă răutate există înapoia tuturor lucrurilor frumoase, când simţi că nu mai poţi respira din cauza atâtor cruzimi în lume, când inocenţa moare în jurul tău sugrumată, când lumea se înroşeşte de sângele morţilor în zadar, când nu te mai poţi bucura de vederea unei flori, la gândul atâtora care sunt seceraţi fără replică…când groaza morţii îti revine în minte mai des decât melodia enervantă a nu-ştiu-cărei reclame, atunci asculta Elisa.

           Zilele astea căutam cu disperare o gură de aer, un răgaz în care să mă bucur şi eu de pomii înfloriţi, de soare, de păsări. Cum poate exista atâta violenţă într-o lume cu magnolii înflorite? Când treci dincolo de zidul inconştienţei, când ŞTII şi VEZI, când auzi strigătele, cum te mai poţi întoarce la neştiinţă şi nepăsare. Voi cum puteţi? Cum de nu vi se rupe sufletul văzând in ce lume trăim, cu ce oameni?

            Să ascultăm Elisa, poate ne clătim puţin inimile.

Explore the Carphatian cemetery...

       Poate nu vei scapa cu viata nici tu.  Asta e Romania, nu va faceti iluzii, in cativa ani vom fi eutanasiati si noi, prostimea. Welcome to Romania, now get the hell out, while you can.