Vi s-a întâmplat vreodată să visaţi că faceţi lucruri de care nu credeaţi că sunteţi capabili? Să vorbiţi fluent o limbă străină, din care ziua abia legaţi două vorbe, de exemplu. Mi s-a întâmplat mie să vorbesc italiana într-o noapte, de mă miram şi eu de unde îmi ies vorbele; apoi visam că participam la “Românii au talent” şi compuneam o melodie superbă pe loc (am tot repetat-o în vis, cu gândul să o reţin şi când mă voi trezi, dar degeaba). Altădată visez că şofez, deşi nu cred că am pus mâna pe un volan vreodată. Azi noapte visam că mă grăbeam să ajung la un bar, unde trebuia să cânt “Toxicity” a celor de la System of a Down (şi cum mă grăbeam, pe un motor…). Să mori de râs nu alta!
Aşa că, I can’t help but wonder (vorba lui Carrie) cine suntem noi, de fapt. Cât la sută din cine suntem sau putem fi, ajungem să fim pe parcursul vieţii? Cine spune că n-aş putea conduce o maşină sau o motocicletă (deşi mă gândesc cu groază la orice nu e drum drept) şi de ce nu m-aş putea lua la întrecere cu System of a Down? J Dar ce este cel mai ciudat, este faptul că dimineaţa nu rămâne nimic din calităţile regăsite; limba refuză să rostească şi cea mai simplă frază în italiană, fără să facă nişte acrobaţii jenante; şi pentru nimic în lume nu-mi mai pot aminti melodia compusă în vis…în schimb, lălăi “Toxicity” în disperare, toată ziua…
 |
| Fără nicio legătură, doar că-i foarte tare! |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu