Când te uiţi în jurul tău şi nu-ţi vine să crezi câtă răutate există înapoia tuturor lucrurilor frumoase, când simţi că nu mai poţi respira din cauza atâtor cruzimi în lume, când inocenţa moare în jurul tău sugrumată, când lumea se înroşeşte de sângele morţilor în zadar, când nu te mai poţi bucura de vederea unei flori, la gândul atâtora care sunt seceraţi fără replică…când groaza morţii îti revine în minte mai des decât melodia enervantă a nu-ştiu-cărei reclame, atunci asculta Elisa.
Zilele astea căutam cu disperare o gură de aer, un răgaz în care să mă bucur şi eu de pomii înfloriţi, de soare, de păsări. Cum poate exista atâta violenţă într-o lume cu magnolii înflorite? Când treci dincolo de zidul inconştienţei, când ŞTII şi VEZI, când auzi strigătele, cum te mai poţi întoarce la neştiinţă şi nepăsare. Voi cum puteţi? Cum de nu vi se rupe sufletul văzând in ce lume trăim, cu ce oameni?
Să ascultăm Elisa, poate ne clătim puţin inimile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu