Moştenirea Securităţii

           După 21 de ani de la revoluţie trăim, în continuare, sub imperiul fricii. Frica de a ridica vocea atunci când eşti furat, jecmănit, batjocorit, intimidat, bătut, ameninţat, lezat; aceasta este principala moştenire lăsată de nea Ceaşcă; cu asta ne mândrim după ce 1200 de oameni au murit la revoluţie şi peste 3000 au fost răniţi.

            Mă confrunt tot timpul cu această teamă nejustificată de a reacţiona, de a-ţi face dreptate. De aceea am şi ajuns să fim sclavii celor cu pile şi tupeu, pentru că suntem fraieri, suntem laşi, suntem mici. Sunt uimită de fiecare dată, nu înţeleg cum pot unii oameni să plece capul în faţa celui care-l fură, ba mai zice şi “săru’-mâna” că n-a fost mai rău.

<>

  Nu vă chinuiţi să citiţi, oricum nu contează.

            De două zile mă revolt împotriva unui asemenea individ, să-i zicem Nae, care, pentru că îşi doreşte el foarte mult o bucată de pământ, pe care nu o poate obţine legal,   s-a gândit să treacă la măsuri mai creative, care în România dau rezultate garantat: pile la primărie şi poliţie şi intimidare. Corect! Ziua în amiaza mare, a dat nea Nae ordin să vină hingherii, asistaţi de poliţia comunitară şi alţi câţiva “distinşi” din primărie, să intre în curtea femeii care era la serviciu şi să-i ia cei doi câini din curte. Deci, hingherii intră pe proprietate privată, cu lopata în mână, poliţia ţine de şase, primarul şi vice-primarul  nici nu se uită la femeia care vine să descopere ce s-a întâmplat, iar Nae se bate mândru pe burtă pentru inventivitatea lui. Toate bune până aici, nimic neobişnuit pentru România! Ceea ce mă exasperează este că vecinul care a asistat la toată acţiunea nu vrea să dea o declaraţie la poliţie (deci cum dovedeşti că au intrat în curte şi nu i-au luat de pe stradă, deşi chiar unul din cei care au intrat în curte a recunoscut, neoficial, că aşa e?), iar femeia în cauză nu vrea să apară în presă şi să caute dreptate prin orice mijloc s-ar găsi. Se mulţumeşte că-şi va recupera câinii reţinuţi în adăpostul primăriei ( îi va obţine prin şpagă, nu pe cale legală), dar nu se gândeşte că domnul Nae poate repeta tărăşenia şi că poate data viitoare nu-şi va mai găsi câinii vii.

 Îl înţeleg perfect pe don Quijote şi lupta lui continuă cu morile de vânt. Nimeni nu vrea să vorbească, are pământ în chirie de la primărie, lucrează la primărie, sora cumnatului verişoarei lucrează la primărie, e vecin cu vecinul primarului etc. Păcat de amărâţii ăia care au murit în “89, crezând că se va schimba ceva!

            Totu-i bine în Românica! Toţi Nae şi Gheorghe şi Vasile (ştie el care) o duc bine şi o vor duce-o bine, atâta timp cât mieii tac şi-şi aşteaptă tăierea.

P.S.     Nu am nimic personal cu nimeni care poartă numele de mai sus (înafară de un Vasile, evident, toţi avem câte unul).