joi, 3 februarie 2011

Welcome to Romania, the cocalarian garden

            Şi piţipoancele, desigur, să nu le neîndreptăţim!
            Nu voi spune prea multe, imaginile sunt, din păcate, grăitoare. Ăştia suntem, indiferent câte ifose ne dăm, câte firme îmbinăm armonios din creştet până-n tălpi, în câte uniuni europene şi spaţii schengen am intra. Acesta este nivelul nostru de cultură şi educaţie, aceasta este cartea noastră de vizită. Veţi spune, “hai, mă, că nu e chiar aşa, nu suntem toţi aşa!” Faceţi-vă iluzii, dacă vă este mai comod, dar adevărul este că asta este “generaţia pro” a României. Nu vreau să fiu rea şi să-l citez pe Lăpuşneanu: “Pro(şti), da’ mulţi!”
            Mi se întâmplă de prea multe ori să văd pe stradă fete drăguţe, aranjate, care nu ştiu alta decât “fă” în sus, “fă” în jos şi alte apelative de genul,  de ţi-e mai mare dragul. Şi ce e mai rău este că e atât de întuneric în creierul unora! Cum poate trăi cineva aşa, fără să citească o frază, fără să ştie pe ce lume trăieşte? Atâta beznă, atâta vid între urechi…Nici nu ştiu ce să simt mai repede în preajma lor, tristeţe, milă, dezgust, revoltă? Ceea ce mă sperie mai tare este că sunt atât de mulţi! Ca o ceată de zombie, minus sângele şi apetitul suspect, în rest, aceeaşi activitate cerebrală! Of, Doamne!
            Vă las să urmăriţi videoclipul. Dacă mai aveţi curaj, căutaţi-o şi pe Zăvoranca de Alba Iulia.

P.S.: Ce am uitat să specific, e faptul că distinşii domni şi domnişoare îşi trăiesc viaţa conform zicalei: “Prostul nu e prost destul, fără celular şi ghiul.” Ştiu, sunt rea…




                     

Un comentariu: