Schimb de roluri

            Vorbeam cu Mădă azi şi mi-a dat o idee foarte bună; bine, s-ar fi putut gândi mai demult la ea, ca să nu o mai testez eu atât de dureros! Schimbul de roluri, o idee pe cât de simplă, pe atât de puţin practicată. Ea s-a referit strict la structura unei relaţii, eu o să extind asupra altor roluri pe care ne-am obişnuit să le îndeplinim zi de zi: mamă devotată, soţie iubitoare, colegă de treabă, subaltern înţelegător şi veşnic dornic de ore suplimentare, fiică ascultătoare, soră de nădejde, vecină de treabă… O parte din rolurile acestea se pot regăsi şi în viaţa unui bărbat, teoria se aplică şi lor. Ajungem, fără să ne dăm seama, să urmăm zilnic acelaşi traseu, aceleaşi replica : “te iubesc!”, “mă mai iubeşti?”, “mai sunt şi eu frumoasă?”, “da, mai eşti…” (replică rostită mecanic, cu ochii în monitor).

            Ideal ar fi să ne dăm seama de faptul că acest tipar enervant ne poate toci până la epuizare sentimentele, gândurile; devenim, practic, nişte roboţi anoşti, lipsiţi de orice urmă de spontaneitate, lipsiţi de viaţă.

 Deci, vă propun un experiment: să mai lăsam şi pe alţii să-şi asume rolul de wonder woman (sau man, nu zic că nu se poate întâmpla şi domnilor) şi să fim cine suntem, fiinţe uimitoare, pline de resurse  ( puteţi folosi acest experiment şi în dormitor, sunt sigură că acolo se cere un repertoriu bogat J).

P.S. Orice asemănare cu personaje din viaţa reală este pur întâmplătoare. J