Ce seriale mai urmărim?

În primul rând, trebuie să vă descărcaţi de pe net serialul american The Big Bang Theory. Este cel mai haios serial pe care l-am urmărit vreodată şi cred că cei care ştiu despre ce e vorba vor fi de acord cu mine. Citeam acum pe un blog de seriale TV că s-a prelungit serialul pe trei ani. Uraa!

Scena mea preferata :))

             Serialul are ca personaje patru savanţi, dintre care Sheldon Cooper este absolut genial şi o blondă. Da, veţi spune, reţeta ideală. Situaţiile comice se înghesuie să încapă în cele 30 de minute, în care Leonard nu ştie ce să mai facă să (re)cucerească blonda, Sheldon nu încetează să-şi laude inteligenţa superioară, Howard încearcă să strecoare cât de multe aluzii sexuale pe minut, iar Raj, indianul timid, se chinuie să vorbească în preajma femeilor, fără să fie beat. Dintre toate personajele, sincer, cel mai aproape mă simt de blonda Penny, pentru că din limbajul super savant al băieţilor nu pricep prea mare lucru. Dar pricep umorul inteligent creat în jurul a patru oameni ce par atât de rupţi de ceea ce nouă ni se pare a fi “normal”.

            The Big Bang Theory intră la categoria “must see” şi vă sfătuiesc să faceţi câteva abdomene înainte, pentru că veţi face febră de atâta râs.

            Un alt serial pe care îl apreciez tot datorită umorului inteligent şi uneori chiar prea subtil pentru nevorbitorii de limbă engleză este  Gilmore Girls. Da, este un pic mai vechi, momentan îl urmăresc în reluare, dar cu acceaşi plăcere şi da, poate fi considerat un “serial de tipe”; dar nu neapărat.  Cele două fete Gilmore sunt una mai drăguţă ca cealaltă şi împărtăşesc acel sentiment “făinuţ” de “ a fi pe acceaşi lungime de undă”. Ascultă muzică bună, comentează filmele minut cu minut ( este şi o pasiune de-a mea, mie îmi lipseşte, însă, partenerul de glume, aşa că mă cert de una singură cu personajele, care se încăpăţânează să nu-mi asculte sfaturile), râd de personajele ciudăţele ale oraşului, iubesc, plâng etc. Dar ceea ce-mi place cel mai mult la acest serial este faptul că are, probabil, densitatea cea mai mare de replici haioase/inteligente pe minut; uneori se succed cu o asemenea repeziciune, încât nici nu le prinzi pe toate, în special din cauza traducerii ( nu că ar fi proastă, dar sunt anumite expresii pe care  nu le poţi traduce fără să se piardă din umor, e firesc.)

            Vorbeam la un moment dat de răul din noi şi de cum îl influenţează  o experienţă traumatizantă din copilărie pe un om. Subiectul este abordat de serialul Dexter, un serial ciudat, care m-a pus în situaţia de a ţine partea unui criminal în serie. Pe bune?! Aşa am zis şi eu, când mi-am dat seama că-l şi încurajam (“Hai, mă, nu fii prost!!”). M-a pus un pic pe gânduri, nu zic nu; m-am consolat zicând că el nu omora decât criminali, violatori, pedofili, care meritau, la o primă analiză, să moară. E mult de vorbit, intrăm în moralitatea pedepsei cu moartea şi este o polemică din care nu mai ieşim vreo săptămână. Normal că şi eu sunt revoltată de aceleaşi lucruri ca şi personajul Dexter, dar de aici şi până la a deveni un vigilante, uneori mai sângeros decât victimele sale…vă las pe voi să decideţi. Oricum, e interesant de urmărit.

            Fringe este un serial tip “Dosarele X”. Mărturisesc că nu m-a atras niciodată genul ăsta de subiect, dar pentru Joshua Jackson merită să suport nişte creaturi cam scârboase şi nişte teorii destul de slăbuţe despre universuri paralele. Trebuie să recunoaşteţi că Percy din Dawson’s Creek s-a maturizat cum nu se poate mai bine…mai mult nu zic, c-am dat semnătură la primărie! J Pentru iubitorii genului, este un serial bunicel şi este destul de interesant de văzut cum descifrează doctorul Walter Bishop misterele fiecărui episod.

            Friends mi se pare un super serial, al cărui umor nu se demodează, pentru că deşi lumea se schimbă cu rapiditate în jurul nostru, noi rămânem, în esenţă, aceeaşi; avem în continuare nevoie de prieteni care să ne facă să râdem sănătos.

            Medium este un serial interesant, pe care îl urmăresc pe sărite, ce-i drept, dar care mă captivează chiar şi dacă nu prind episodul de la început. Ce-o fi însemnând să trăieşti aşa, în fiecare noapte să ai un coşmar, şi ce coşmar! Ce greu o fi să te faci ascultat în astfel de situaţii şi cât de limitaţi suntem noi, oamenii, cele mai inteligente fiinţe de pe Pământ! Un serial ca acesta te face să te gândeşti cât de puţin din ceea ce am putea fi, suntem; dar, oare, am putea trăi fiind mai mult de atât?

           

 Seriale care nu-mi plac…

            Married with children. Dacă vreţi să mă omorâţi, legaţi-mă de scaun la un maraton cu All Bundy. Desperate house wives, flecăreala pe care încerc să o evit pe scara blocului. Grey’s Anathomy, un fel de E.R., dar cu mai mulţi pantaloni în vine decât cea mai aglomerată zi dintr-o secţie de urgenţe. Să nu mai vorbim de Seinfield, care mă exasperează! Toate personajele sunt oribile, genul de oameni pe care te rogi să nu-i întâlneşti niciodată.

             Ce ziceţi de Californication? Mie, una, nu mi-a plăcut. Pe David Duchovny nu ţin neapărat să-l văd dezbrăcat şi, sincer, atâta sex într-un serial mă oboseşte. Citind apoi despre Duchovny că este un cunoscut dependent de sex, parcă mi-am pierdut şi mai tare interesul. Serialul  ăsta este un “ big turn off” pentru mine.

            În general, nu-mi plac serialele gen Gossip girl, One Tree Hill, în care prietenia, sinceritatea, simplitatea nu au ce căuta. Nu suport intrigile şi urzelile femeilor disperate, schimbul de parteneri în cadrul aceluşi grup de prieteni, de nu mai ştii care cu cine… În fine, gusturile nu se discută!

            Asta a fost pentru azi despre seriale. Bineînţeles, aştept sugestii şi păreri; promit că voi încerca să-mi schimb părerea despre orice serial aflat pe lista neagră, dacă-mi veţi demonstra că merită. Totuşi, All Bundy rămâne, iremediabil,  coşmarul vieţii mele!