Ultimul concert

          Am cunoscut-o pe Tatiana Stepa doar cu câteva zile înainte să moară. Am ajuns din întâmplare la Folk You, în vara anului 2009 la Vama Veche. Nu sunt o fană a genului, dar ascult cu plăcere când am ocazia.

            Am fost foarte impresionată de apariţia Tatianei Stepa pe scenă. Prietenii mi-au spus că suferă de cinci ani de cancer şi că urmează o nouă operaţie la doar câteva zile după concert. Ultimul, din nefericire! Se vedea că este un om suferind; m-am mirat cum a susţinut chitara cele câteva zeci de minute şi cum a stat în picioare atât. Părea că o adiere de vânt ar fi doborât-o la pământ. Dar ea a cântat împreună cu fanii melodii ca: Şi totuşi există iubire, Copaci fără pădure, Spune-mi ceva, Cântec pentru prieteni (testamentul ei liric), Rugă la Marea Neagră. A cântat apoi alături de Magda Puşkaş, vechea ei colegă de trupă ( Ecoul). Fanii au cântat alături de ea cele mai îndrăgite melodii; cântam şi eu, vrăjită de emoţia momentului. Apoi aud melodia formaţiei Ecoul, O lume de 20 de ani, cea care m-a trecut de proba de muzică la admiterea în Liceul Pedagogic. Mi-o aminteam perfect, dupa 14 ani…

            M-a mişcat enorm puterea cu care Tatiana Stepa a revenit pentru un bis; a cântat din nou toate refrenele serii. Deşi se vedea că este la capătul puterilor, pasiunea şi devotamentul au susţinut-o. Şi-a dăruit publicului ultima suflare.

Dedicaţie: Pentru prietenele mele, Mădă şi Andreea (fă-te bine repede!)