Dezinformare

            Am evitat să fiu vehementă până acum, m-am gândit că suntem sătui cu toţii de problemele zilnice pe care ni le “servesc” televiunile. Dar astăzi voi fi.

            Voi vorbi, evident, despre isteria creată în jurul cazului femeii sfâşiate de câini, surprinsă în momentul în care sărise gardul în curtea unei instituţii, cu intenţia de a fura fier vechi. De la început vreau să clarific un lucru: regret suferinţa femeii şi a oricărei victime asemănătoare, nimeni nu merită să treacă printr-o experienţă de felul acesta; de asemenea, vreau să insist asupra faptului că iubitorii de animale nu sunt nişte fanatici, care susţin rămânerea maidanezilor pe stradă; nimeni mai mult ca noi nu doreşte să-i ştie apăraţi şi îngrijiţi, aşa cum merită. Conflictul dintre autorităti şi ONG-uri este binecunoscut, dar ceea ce nu se ştie, şi asta doar din cauza dezinformării presei, este că toate asociaţiile din ţară luptă din răsputeri să cureţe străzile României de câini. Dar, pentru că suntem copleşiţi, pentru că nu avem fonduri şi nu deţinem nicio putere, nu vom reuşi niciodată. Atâta timp cât autorităţile, singurele responsabile de situaţia actuală şi singurele în măsură să rezolve problema eficient, legal şi uman, refuză, suntem sortiţi cu toţii să convieţuim, fiecare cum poate, cu cei aproximativ 2 milioane de câini ai străzii (acesta este numărul estimat la nivelul României).

            Şi acum, să revin la oful meu principal, presa, a patra putere în stat, cea care ar putea fi motorul celorlalte trei, dacă ar vrea, bineînţeles. Presa, care în loc să sprijine aplicarea singurei soluţii de salvare (sterilizarea şi returnarea), cea care ar putea să desfăşoare campanii de educare şi informare, campanii de adopţii, preferă să arunce, periodic, bombe urât mirositoare. Tot periodic, suntem scandalizaţi, isterici de-a dreptul, ieşim cu torţe şi furci pe toate posturile, dăm reţete de otravă pe forumuri, sărim în capul iubitorilor de animale: “luaţi-i acasă pe toţi!”, dar când este vorba să ne implicăm, să dăm dovadă de spirit civic, în fine, SĂ FACEM CEVA, ne fofilăm; “pe mine nu mă interesează ce le face, dar să dispară”, “să ia cine-i iubeşte”, “să nu-i mai hrănim, că pleacă în păduri”, “bagă-i tu pe toţi în casă” etc, orice ar fi, dar “eu nu fac nimic, decât să stau la televizor la meci şi să nu-mi mai latre javrele sub geam”.

            De ce sterilizare? Pentru că niciodată, nimeni, nu va putea să eutanasieze în ritmul în care se nasc; pentru că o căţea fată, în medie pe an, 16 pui; pentru că iresponsabilii de la curţi aruncă pe stradă, de două ori pe an, pui, în special femele; pentru că este singura metodă sprijinită de restul Europei, care şi aşa, are destule dovezi ale naturii noastre bestiale; pentru că autorităţile nu vor prinde niciodată toţi câinii, fără ajutorul iubitorilor de animale (cei care se tem de ei şi susţin eutanasierea, nu pot ajuta la prindere), iar iubitorii de animale nu vor participa la masacre; pentru că este mult mai ieftină decât eutanasierea: sterilizarea unui câine costă 65 de lei, iar eutanasierea costă 260 de lei (conform cheltuielilor ASA Bucureşti; sumele includ alte cheltuieli, precum personal, combustibil etc); pentru că sterilizarea şi crotalierea (cercelul cu un cod unic de identificare) permit înregistrarea şi controlul abandonului. Nu vi se par motive convingătoare, care să determine autorităţile să aprobe Legea sterilizării naţionale, care zace în Camera Deputaţilor de trei ani?

            Între timp, mii de maidanezi sunt omorâti în chinuri. Dacă cei care susţin eutanasierea în masă ar şi asista la această acţiune, aşa cum are ea loc, cu adevărat, în adăposturi, cred că şi-ar pierde din vehemenţă. Sau poate nu, depinde cât de oameni au fost de la bun început.

            În final, tema de cercetare: dacă din 2001 s-au omorât ( legea o permitea) atâtea mii de câini, scandalizând personalităţi internaţionale, precum Brigitte Bardot, Pamela Anderson, Jean-Claude Van Damme şi alţii, de ce este România plină de câini?