Azi mi-am început ziua trist: am asistat la eutanasierea unui animal drag. Prietena mea m-a rugat să-i fiu aproape în aceste momente grele; a trebuit să-şi eutanasieze câinele în vârstă de şase ani. Opera vreunui vecin binevoitor…
De patru ani, de când activez în protecţia animalelor, am învăţat multe despre animale, dar şi despre oameni. Oamenii pot fi cruzi, nepăsători, diabolici, chiar. Foamea şi sărăcia ne servesc drept scuze perfecte; nu trebuie să ne pese de altcineva, când suntem atât de săraci. Dar un om rămâne om, indiferent de cât de goală îi este burta, refuzând, pur şi simplu, să piardă ce are mai de preţ: UMANITATEA.
Pentru mine, o zi bună este aceea în care am reuşit să salvez viaţa unui câine de la o soartă mai crudă decât moartea, abandonul şi singurătatea străzii. Aşa sunt eu.
Pupici mulţi pentru prietena mea, are nevoie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu